furia unui înger

2011_ LA MULȚI ANI!

2010-12-31T08:30:00.000-08:00

La mulți ani! La mulți ani, fulg de nea!
Azi, am atins-o. Da, știu, nu vă vine să crede-ți,dar nici să ating zăpada nu am avut timp. Ce rece, sărmana! Dar s-a topit. Și cu toate astea, câți nu au condamnat-o și o condamnă în fiecare zi. Ne-am obișnuit să dăm vina pe ea, el sau ei, ele. Dar noi, oare, ce rol avem? Noi ce facem? Noi nu greșim?
LA MULȚI ANI, MAMĂ ȘI TATĂ! (:() La mulți ani_ prieteni, colegi, cunoscuți, suflete dragi!
2011 de gânduri scoase din suflet să se așterne de la fiecare în parte ocupând secundele vieții!

Dulceață de nuci verzi

2010-11-11T01:41:00.000-08:00

În fața unei porți, două mâini stau cuminți sprijinite pe genunchi. Doi ochii privesc înainte, și parcă văd prea mult. Sunt anii ce se întrezăresc pe-un chip brăzdat. E tremurul bătrâneții, și un pic al frigului. Și lângă vise, amintiri, zâmbete pierdute în așternuturi de mult îngălbenite și lacrimi ce-au frânt din puterea unei bătăi de viață, stă o plăsuță plină cu nuci uscate.
Din când în când, clipește către un tânăr ce îi străpunge calea. N-a fost el. Și minutele fug cu vântul, alături de frunze. Din nou, pe aceeași stradă, o tânără se oprește o secundă, se uită de parcă ar vrea să întrebe cât e prețul, dar toamna, o îndreaptă spre mai departe. Puțin, ș-a deschis glăsciorul, însă ochii s-au închis în zgomotul unei scrâșniri. Bătrânul aflase că nu este ea...

Anii au fugit cu mirosul crinilor, căci nu l-am mai simțit în jurul meu. Râdeam cu toții de mâinile noastre colorate de haina nucilor verzi...acum sunt prea uscate.

www.evenimentsibiu.ro/index.php?go=page&id=5738

mama

2010-09-29T13:16:00.000-07:00

Într-o toamnă veștedă cu frunze amare și suflu rece, în colț de grădină, lângă un trunchi, un ghemotoc se îndesa în blana caldă a mamei. Aceasta îl privea cu ochii mari, triști, dar puful tot dârdăia . Cu cât îl strângea mai tare, cu atât parcă tremurul era mai tare. La un moment dat, cel mic a rostit ușor cuvântul mama. Pe aripi de vânt, literele ș-au luat zborul către albatrul închis...
În acea toamnă veștedă cu frunze amare și suflu rece, în colț de grădină, lângă un trunchi, un ghemotoc rătăcea singur prin ploaie.

magic, dar și tu simți la fel ...

2010-07-25T15:09:00.000-07:00

suflet gol

2010-07-21T13:36:00.000-07:00

În seara asta nu am să vorbesc de vise...încă mă mai gândesc la un gând primit ce spunea de trăire, de viață, realitate...azi vreau să aflu ce, cine sunt. De ce? De ce îmi pun astfel de întrebări?...E atât de simplu. Azi mi-a fost cald, și nu, nu am făcut insolație. Am vrut ceva rece, pentru că simțeam că îmi ard buzele. Mi-am dorit un pahar cu apă și cu multe cuburi de gheață...numai că după ce dorința mi s-a îndeplinit mi s-a făcut frig. Mi-am dat seama că am mințit și m-am mințit până acum. Stai să îți explic. Cu siguranță, și tu ai comandat de multe ori un pahar cu apă, suc, cafea, alcool cu gheață. Ai întins mâna către pahar și ai condus-o către buzele tale. S-a topit, iar ea te-a răsfățat până la ultima picătură. Nu ți-a rezistat...
Păi atunci, eu nu sunt de gheață. El nu se topește dacă te apropii...e doar un s.g..cred că mă întristează mai mult.

Iubești un vis

2010-06-03T10:47:00.000-07:00

Decât să mă condamn la o mască, prefer să rămân în vis. Atât de aproape...știu că se poate. Trebuie doar să întind mâna către visare. Cu ochii închiși, alunec în mare. ..

Bolnav “El” sau Societatea?

2010-03-09T11:44:00.000-08:00

De frica lor am tăcut? Până la urmă, cu ce-am greşit?
Cu anii în urmă, pe când era la liceu, iar paşii i se îndreptau spre răsărit, a cunoscut o altă faţă a societăţii.
Era o persoana normală! Mergea la liceu, asculta muzică, privea la televizor. Ştia să zâmbească, să cânte şi să viseze. Trăia! Cu toate astea, nimeni nu ştia ce se poate întâmpla în urmatoarea secundă.
Totul a început de la o simplă răceala, însă au trecut două săptămâni, şi nici o urmă de vindecare. Nu s-a numit răceala, şi nici astm, ci într-un final cineva a început să numere zilele pe care le-ar mai avea de trăit.
Mi-am respirat moartea! Slăbise doar câteva kilograme, nu mai avea poftă de mâncare, îşi pierduse zâmbetul, iar corpul îmbătrânise.
De ce eu? Eu, care nici măcar nu suportam fumul de ţigară? De fapt, era prost informat. Aerul inspirat a fost devină. Aşa a primit diagnosticul: tuberculoză. Nimeni din familie nu fusese contaminat, şi în urma cercetării nici cei apropiaţi. Totuşi n-a fost o piedică pentru ce avea să urmeze. Nu putea fi atât de bine, pe când plămânii nu îi apăreau în întregime. Se vedeau perfect goluri în plămâni. Evident, scuipa sânge!
Devenise o persoană inutilă, dar părinţii nu au acceptat internarea pe riscul lor. Aşa că, acasă şi-a urmat tratamentul crezând că va pierde un semestru de şcoală. Cu timpul, durerile au ajuns insuportabile. Nu putea nici să tuşească, fără ajutor.. Simţeam că mi se rup plămânii. Imi rugam părinţii să îmi susţină spatele drept pentru a atenua durerea. A urmat un tratament a şaizeci de zile a câte şaizeci de injecţii (una în fiecare zi), şi şase luni a câte patrusprezece antibiotice pe zi. Au fost zile de coşmar cu ţipete şi lacrimi, dar şi zile de speranţă. S-a sprijinit în voinţa şi în suferinţa familiei, cu toate că a avut şi momente în care a clacat. Abia după două luni s-a ridicat.
Din când în când, priveam pe geam, iar ochii mi se umezeau. Nici unul din colegi nu erau interesaţi de ce se întamplase. Primise chiar reproşuri de la unii dintre ei, pentru că au fost obligaţi să îşi facă raze. Nu putea să meargă la şcoală, însă nu a cedat. O singură colegă i-a dat temele. Am vrut să învăţ, nu să le fac rău. Când durerea se calma, începea să înveţe. A ajuns să îşi împartă timpul între suferinţă, carte şi scris. Câteodată mai înşira câteva rânduri. Scria cu sânge! După două luni trece perioada contagioasă şi se întoarce la viaţă... Dimineaţa îmi făceam injecţia, apoi plecam la şcoală. Bineînţeles, nu uitam de cele patrusprezece antibiotice.
Astfel, nu a pierdut anul. Profesorii s-au arătat înţelegători. A răspuns din toată materia, luând numai note mari.
S-a vindecat după cele şase luni, dar nimeni nu a reuşit să-i mai vindece sufletul. Când le-am spus de ce sufăr, am văzut frică, şi de ce nu, repulsie. Acum, dacă spun prin ce-am trecut văd aceeaşi teama şi neînţelegere. Până la urmă, cu ce-am greşit?

Din păcate, societatea nu îi permite să se identifice. O informare greşită poate fura identitatea unei persoane. Acesta este doar un caz, dar nu uita să privești în jurul tău.

destiny or life ???

2010-02-17T04:00:00.000-08:00

În singurătate, se întâmplă să închizi ochii; se întâmplă să visezi sau poate doar să trăiești. Și nu de multe ori, tresărim la ceea ce a fost și este încă. Suntem prinși în roata norocului, destinului, jocului. Am trecut cu toții prin cald și frig, căci ne-au înghețat sufletul sau ne-au ars buzele. Este un blestem ce-l avem cu toții.
Și în nebunia asta, tot ce fac este doar să simt cum cresc în ochii tăi . Pas cu pas, o altă zi și un ieri pierdut... O zi te văd, o zi grăiesc, o zi șoptesc, o zi reascult, o zi visez... așa clădesc femeia prin ochii tăi în ochii mei.
Mă enervez pe tine de nu te văd, mă enervez pe mine de te privesc...
Mai învârte odată... și iar, și iar... amețește odată ... la tine să fie pentru ultima oară!
Și până atunci, tu, viață dulce, să nu ma întrebi sau să mă asculți căci încă nu știu dacă a fost, va fi sau acum este...

HEY, TWEETY!

2010-02-03T01:49:00.000-08:00

Iubirea...De multe ori ne întrebăm ce este ? Și de multe ori, spunem fie în glumă, fie mai în serios: vreau iubită?vreau iubit?. ..Dar ... De ce avem nevoie?
Și se mai întâmplă să apară atunci când nu trebuie, adică o persoana total greșită , asta în caz că ai principii de respectat...ar trebui? Ar trebui să o numesc persoană greșită?
Atât! Da, atât vreau să scriu, pentru că asta aud. E criză! Știu că nu am mai scris demult, dar azi eu nu doar vreau, îți și zic...îți zic...
Răspunde-mi sau întreabă-mă! Comunicăm! Ai înțeles?

open your eyes

2009-10-27T12:23:00.000-07:00

În fiecare zi, copilița îndrăgostită zburdă sub razele de soare. Cerul îi oglindește fețișoara, iar părul se plimbă odată cu vântul. Aleargă pe câmpii, urcă pe deal și se pierde în pădurea muntelui. Din când în când, se îmbată cu miros de scoarță și sorbăie roua frunzelor. Ce colorată e viața!...
Cu toate astea, câți o privim? Câți ne dăm jos masca, de pe chipul zâmbitor sau trist? Câți știu ce culoare au ochișorii din fața lor?. Privește-mi ochii și întreabă-i cu ce au greșit ... Te asigur_ ochișorii mei vor grăi, dar ai tăi?!

Masca ta îmi face rău!!!

P.S.: Păcat, e doar un carnaval ș-atât.

2009-10-19T03:48:00.000-07:00

A început de ieri să cadă
Cu-n guvern, ș-acum a stat.
Zgribuliu privești din cadă
Boboceii de la stat.

Nu-i guvern, dar tot e bine
Și prin țară îi numai fum
Candidează-n haită nume,
De nu știi de unde vine.

Unii vin, alții mai pleacă
Și se-mping și sar râzând
Spun o poezie, pleacă
Așteptând o stea căzând.

Este frig, dar nu-i nimic.
Ei te-ndeamnă la croit.
Și gonesc iarna geroasă,
Spunându-i de bunul simț.

Se anunță a fi un circ
De nu s-a mai pomenit
...
Ș-a început de ieri să cadă
Lacrimi multe pe-un obraz...

Sărutul meu_marcă înregistrată!

2009-10-13T02:36:00.000-07:00

Simplă și prostească! Așa mi s-a părut o întrebare de acum câteva zile_mai exact așa spunea : Tu cum săruți?. Sincer, am zâmbit la început, dar am stat ceva timp până să îmi găsesc cuvintele.
Cum sărut? Păi să vedem…De pe la ora 6,mă ghemuiesc ușor la căldurică, strâmb puțin din năsuc, în timp ce simt cum coboară de pe ochișori pe guriță ceva călduț. Îmi umezesc buzele, în timp ce un ecou străbate prin creieraș: ”E dimineață! E dimineață!”. Cuvintele se rostogolesc mai repede. Bobiţele de rouă încep să alunece pe corp. Revăd culorile naturii, încât de multe ori amețesc și cad. Parfumul fiecărei zile îmi dă pe rând_ senzații de foame, de frig sau cald, durere sau plăcere…E clar, din nou îmi umezesc buzele, deschid gurița, o închid,.. și dacă simt o furnicătură mică prin trup, le mușc ușor. Sărutul fardează obrajii. Ideea de viață capătă spațiul profund. Așa că, mângâi o floare…mă răcoresc cu picături de ploaie...ard în preajma unui soare…tremur ușor pe timp de iarnă.
Cum sărut?..Între buzele mele, ciocolata se topește ușor, căpșunile le parfumează, iar frișca le învită la joc…Cum sărut? Nu știu. Tu, cum săruți?

Dansează frunzele

2009-10-11T11:43:00.000-07:00

Câtă ciudă,invidie și simplitate! Odată pe an căpătară libertate, câteva secunde trăite la maxim, și atunci ei spun că-s moarte...
Pe drumul meu e viață și nu se oprește să mă ia…Prinde-o! asta aud, iar eu răspund: nu pot!_ trosnind două tocuri înalte… Pas cu pas, o adiere de vânt,mulți copaci și o șosea proaspătă…Pe drumul meu cad frunze. Și cerul senin mă mângâie ușor printre culori arămii, iar foșnetul inundă auzul
…De ce toți spun că toamna e moartă? De ce?! Odată pe an, respiră aerul, cerșesc iubirea, adulmecă mirosul, sărută. Dansează frunzele și nimeni nu le aplaudă… Biletele le-am tipărit degeaba. Încet, cortina se închide. Pe drumul meu stau amintiri frumoase.

2009-07-11T12:31:00.000-07:00

Sunt condamnată pentru ceea ce spun...adevăr, glumă. Mai bine spus, sunt condamnată pentru că nu îndulcesc tâmpeniile existente în viață. Ieri, cineva îmi vorbea de feminitate și am început să mă gândesc. Sincer, am spus că o să scriu pe blog când mă întorc din vacanță. Dar nu, chiar nu am putut să trec cu vederea un astfel de lucru existent în viață sau mai bine spus, în societate...Așa că azi vă scriu și sper să îmi răspunde-ți la întrebare (o scriu la sfârșit_promit!).
Vă spuneam la început că sunt condamnată. Îmi place să arăt bine, să muncesc, dar nu-mi place să mă plâng. Îmi place să pronunț cuvintele așa cum sunt ele, fără să le cânt. Nu am diplomă de pitzipoancă...Am alte diplome, deși nu cred că vă interesează. Țin la siluetă, dar să nu vă mirați dacă mă vedeți cu plăcinte, pizza sau cartofi prăjiți. Încă trăiesc! Numai sunt blondă...și da, mi-a scăzut numărul de „admiratori”. Până aici, am pierdut vreo trăsătură importantă?
Iubesc ochii, ador tortul și mă învârt în ploaie. Port tocuri, uneori și decolteuri...și nu mi-e frică să zic nino- nino , iar seara încă adorm cu nani-nani. Vreau doar să trăiesc și să nu port niciodată o etichetă pe nici o parte a corpului. Sper să nu găsesc etichete nici pe cel din fața mea ( încă mai sper).
Definiția feminității ne vorbește de totalitatea trăsăturilor ce constituie caracterul femeilor. Sincer, ar trebui să caut și definiția cuvântului_vulgaritate_poate așa se explică de ce văd atâtea marionete în brațele pitzipoancelor. ..rămân așa și nu mai insistați_nu-mi caut pitzi-man .
Există femei puternice, dar oare există bărbați puternici? Mai exact _există BĂRBAȚI???

mulțumesc de ”vis”

2009-05-17T12:50:00.000-07:00

..Îţi place riscul, superstiţia, visarea. Totodată, este un adevăr că multe vise previn un lucru ce se va întampla. Visul se naşte în inconştient; inconştientul cuprinzând o mulţime de informaţii pe care nu le poţi vedea în stare conştientă. Visul îţi permite să te cunoşti mai bine, să îţi cunoşti situaţia interioară.
Te visezi piedut într- un câmp, în care sunt atâtea flori vii, cât şi veştejite presărate prin iarbă verde şi mărăcini. În acel decor, tu fugi în toate direcţiile. Deodată te prăbuşeşti, ochii ţi se aţintesc către cer. În imensul albastru zăreşti doi ochii ce te privesc neîncetat. Să nu încerci să îi înţelegi. Nu îi vedea chipul. Tu râzi, şi o mânăstire apare. Corpul începe să îţi tremure de fericire; faţa ţi se luminează, şi purtat de aripi cereşti intri îmbrăcat în alb în mânăstire. Îţi admiri destinul. O lumină te aşează în genunchi, iar mâinile se apropiară uşor pentru ca buzele să înceapă prea sfântă rugăciune. Zici Amin şi în mână îţi apare o cruce de foc, pe care o pui cu smerenie la gât. Clopotele încep să bată. Te- ai trezit. Nu îţi fie teamă. O dată ce crezi în El, nu este nevoie să îl cauţi şi nici nu vei putea să spui că nu- L găseşti. Poţi să- L iubeşti şi să- L respecţi zâmbind atunci când te gândeşti la El…

Cu pași mărunți spre sesiune…

2009-05-15T01:57:00.000-07:00

Şi cum timpul nu vrea să stea. ..Aşa că, pare-mi-se am cam luat în ... ha, ha, aş vrea eu, la creieraş! Dar nu-i nimic, piaţa nu duce lipsă de cele mai ingenioase metode şi produse de slăbit.
Să nu fiţi trişti! Drept cadou, vă anunţ că primiţi cea mai bună soluţie de recuperare a greutăţii ideale în doar două săptămâni.
E simplu!
_Se iau în fiecare zi, câteva cursuri. Se recomandă doze uzuale în funcţie de coeficientul de inteligenţă. Lăsăm la apreciere!
Puneţi corpul în mişcare. Mersul face piciorul frumos, aşa că puţin jogging nu strică. Totodată, nu uitaţi de braţe şi burtică. Pentru acestea, se ridică şi se aşează cărţi. Se ia fiecare raft la rând, făcând aplecări spre stânga, dreapta şi înainte, descoperind câte o nouă carte. Cititul cărţilor, precum şi căscatul ajută la întinderea muşchilor feţei.
Pentru orice problemă ce pare de nerezolvat puteţi apela la Sfântul Internet. Se tastează www. referate. ro şi poţi spune liniştit “Amin”.
De la o zi la alta, porţia de cafea creşte. Masa este servită în sala de lectură a bibliotecii, ronţăind pe nervii persoanelor din jur, câte un covrigel.
Frumuseţea trebuie să emane atât din interior, cât şi din exterior. Dacă eliminaţi grăsimea, încercaţi să scăpaţi şi de energia negativă din voi. Ţipaţi!!!
Şi cum somnul îngraşă, iar cursurile sunt fără număr, becul din cameră este aprins non-stop. În consecință, plătirea facturii la curent rămâne în sarcina părinţilor, cărora le mulțumim anticipat!
Pe tot parcursul dietei, se recomandă duşuri zilnice cu apă rece.

Acest medicament nu se lasă la îndemâna oricui!
A nu se utiliza după data de expirare a sesiunii. Medicamentul mai poate fi administrat doar în sesiunea de restanţe!
În situaţia în care apar manifestări neplăcute adresaţi- vă profesorului care v-a predat.

:) Acest material este menit să vă aducă zâmbetul pe buze. Trebuie luat ca atare! :)

politică_ Instalez BECURI pentru tineri! Votați???

2009-05-13T15:05:00.000-07:00

Se schimbă de la o zi la alta, încât nici nu ştii ce să crezi. Aşadar, schimbător ar putea fi definit mentalul tinerilor români după 1989. Fără îndoială, după ce ochii s-au deschis, iar mintea a ieşit din acel spaţiu blestemat al politicului, tânărul se aruncă în faţa provocării.
Se pune întrebarea: Un aer proaspăt, liber ar putea face rău?
Suntem un popor argumentativ, aşa că o să avem o multitudine de răspunsuri. Astăzi, se caută spectacolul, carnavalul. Dicţionarul se umple de neologisme. Doar că şi aici întâmpinăm o problemă, căci libertatea de exprimare, gândire am primit-o cu toţii, însă dicţionarul nu a ajuns în mâna fiecăruia. Ne-am obişnuit să folosim cuvinte care nu aparţin spaţiului nostru. Ele nu sunt dăunatoare, dar folosite incorect dau aer de incultură. Suntem invadaţi de anglicanisme şi americanisme al căror sens concret nu îl cunoaştem. Acum 20 de ani era simplu, aveai facultate, erai intelectual. Astăzi, poţi spune că ai facultate, cât despre intelectual permiteţi să mă abţin.
Boala teribilă numită comunismul ne-a închis într-o peşteră. În 1989 am fost dispuşi să ieşim din întuneric, pentru a ieşi la lumina uitată sau neştiută.
Să punem altfel întrebarea: Ştim unde ne îndreptăm? Mergem prin lumina sau prin ceaţă? Comunismul ne-a răpit subconştientul. Imediat după tăierea lanţurilor, apare omul masă. Se va vedea unitate prin umilire şi prin ura faţă de cel care subjuga. Omul îşi recâştigă libertatea de credinţă şi de manifestare a sentimentului religios. Tinerii pot spune fără frică “Amin”. Vorbim de o eliberare a religiei, dar şi a politicii, prin primirea dreptului la vot. Fiecare individ are dreptul de a alege din mai multe partide,hotărându-şi soarta.
Ne gândim la faptul că o mentalitate pretinde deprinderi şi ţine de universul de a gândi. O societate este cu atât mai civilizată cu cât participarea fiecărui individ la viaţa publică se poate exprima mai lesne. Frumoasa-adormită rămâne în poveste!
Depăşind mentalitatea din trecut, tinerii români au luat pas cu pas fiecare idee interzisă. Întotdeauna, misterul a fost bomboana ce nu putea fi refuzată. Tânărul a început să guste din plin gama variată expusă prin mijloacele de comunicare: televiziune, radio şi presa scrisă. Divertismentul şi informaţia au ajuns hrană. Preferinţa tinerilor pentru cărţi a fost schimbată de cea a revistelor. Aşadar începe să afle în ce lume trăieşte , pe cine are în stânga sau în dreapta, pe cine votează şi de ce nu, ce mai este nou în modă. Au acces la informaţii ce prezintă realitatea netrecută prin filtrul cenzurii, programe menite să promoveze cultura şi de ce nu, emisiuni educaţionale.
Acelaşi tânăr trebuie să ştie că un costum nu îl face în esenţa mai inteligent, un machiaj nu îi schimbă faţa sau trasăturile faciale, iar o atitudine indecentă nu te face superior.
Distracţie? Acesta este un cuvânt a cărui definiţie prinde amploare. Numărul cafenelelor şi al discotecilor creşte.
Graniţele au fost doborâte. Însă din oferta străină, lipici s-a văzut doar în domeniile de estetică, limbaj şi distracţie. Astfel, la o îmbrăcăminte vulgară se adaugă un limbaj “a la argou şi jargon”. Tânărul înţelege greşit libertatea, şi nu ştie să profite de şansele extraordinare primite întru educaţia lui. Lumea îşi deschide porţile. Intelectul se poate dezvolta într-o mai mare măsura. Învăţământul exterior pune la dispoziţie schimburi de experienţă.
Unde se greşeşte? Pentru înfăptuirea unui act sunt necesare deprinderile. Rămâne de pus la punct o educaţie a ceea ce înseamnă democrat. După 1989, tineretul român nu încetează să importe, însă nu trebuie uitată societatea în care trăim. România este o ţară ce se află la începutul unei dezvoltări moderne. Dincolo de graniţele ei se află o lume ce trăieşte în alte condiţii pe toate planurile: social, economic, cultural. Se pare însă că tinerii noştri evită cu desăvârşire acest lucru. Trebuie să ne gândim totuşi că ei văd libertate, dar nu uita de responsabilitatea de cetăţean. Uneori ignoranţa, sau o slabă informare faţă de lumea europeană duce la concepţii greşite. Tânărul român mai are de lucrat până şi la “cei şapte ani de acasă”.
Văzându-se liber în exprimare şi gândire, dar şi ameţit cu atâtea noutăţi, în unele cazuri tânărul devine un copil răsfăţat căruia i se dă tot ce pofteşte.
Într-adevăr, modernismul a deschis cartea vieţii, iar lichelele încep să se transforme în oameni de bine. Dar unde este limita?
Democraţia îşi găseşte rar definiţia. Numărul cazurilor de tineri bolnavi de Sida, T.B.C. şi a infractorilor creşte. Cultura îşi spune cuvântul. Ea este în raport cu mentalitatea, şi nu pot coexista împreună. Bibliotecile există, însă calculatoarele îi fură puterea. Tânărul e furat de performanţa maşinilor. Dacă îşi doresc un minim de cultură, iar drumul până la Biblioteca Centrală e prea lung, internetul vine cu o ofertă destul de elaborată în ceea ce priveşte sistemul de biblioteci electronice. Cât despre cărţi şi inteligenţa (scriitori) nu ducem lipsă!
Nu-i pădure fără uscături! Eliminarea comunismului a dus la eliberarea cuvântului. Sentimentele (încredere, seninătate, iubire) au fost recâştigate. Depinde de mentalul fiecăruia şi de capacitatea de a înţelege. Încrederea trebuie acordată în deplină cunoştinţă de cauză pentru a nu duce la naivitate, seninătatea trebuie privită cu o oarecare suspiciune pentru că România se scaldă încă în ape tulburi, iar iubirea necesită sentimente înălţătoare pentru a nu deveni vulgară.
Menţionăm faptul că tinerii români de astăzi sunt informaţi eronat şi incomplet în cea ce priveşte oportunităţile pe care le oferă celelalte ţări europene. Realitatea din ţara noastră nu este chiar atât de cruntă.
Astăzi, la fiecare colţ, în orice cafenea, indiscret ce-i drept, auzi un astfel de anunţ: “Tânăr, caut loc în Europa!”. Nu te grăbi să-l întrebi de ce. Răspunsul e : “cool”! Incultura generală devine din păcate epidemică, iar antidotul există în mentalitatea noastră! Evident cu modificările ce vor surveni.
Dacă doriți mai multă lumină votați! Și apropo, folosim becuri economice că de..e criză. Până la numărarea voturilor, dragi alegători vă spun că și eu am minusul meu...sunt om, dar recunosc.
Și precum îmi zicea o prietenă dragă ..greșeala recunoscută e pe jumătate iertată...promit să fac un plus din minus. Așa că de azi _ Instalez becuri pentru tineri! Votati???

2009-05-13T14:36:00.000-07:00

La început bastonașe și linii, apoi alfabetul… Amintirile din Copilărie…
Acum, vreo câţiva ani
Am fost şi eu, un mic
Acum, privesc şi- n urmă
Şi-l văd pe acelaşi mic.

Şi-mi văd OZANA dragă
Al meu canal vestit,
Dar cu aceeaşi apă
Şi, poate acelaşi dor;

Acele pozne multe
Alături de un zâmbet,
Acel, prea inocent,
De un copil isteţ.

Aud cum ţipă mama
Ş- aleargă după mine
Şi- mi văd o vânătaie
Dar şi sărutul dulce.

Vecinii-s foarte dragi
Când vin să mă alinte.
Deci, eu ştiam deja
Desertul îl pierdusem.

Mereu am fost iertată
De bunul Dumnezeu
Dar am ştiut să fiu
Copilul cel slăvit.

Nu contează ce vârstă ai! Știi cât de bine este când vântul îți sărută fața, iar corpul se plimbă ușor în ritmul leagănului??? Trăiește-ți viața! Și murdărește-ți gurița cu frișcă, nimeni nu se va supăra pe tine. :)

fragment pentru cei de sex masculin

2009-05-13T13:38:00.000-07:00

...Printre aşchii rătăcite de gheaţă căutăm miresele primăverii. M- am îndrăgostit de adevăr. În floarea asta firavă descopăr surioara ei alături de o feţişoara plină de clinchete şi zurgălăi. Atât de departe să răsară de mine, ş- atât de mult să mă apese. N- am uitat. Să şti că nu am uitat.
Acest înger mă învaţă să sărut din nou. Buzele catifelate îmi cer înnoire. Oricât de bărbat aş fi, acum sunt o zdreanţă a ochilor săi. Nu pot să fug, nu pot să am o tactică anume. Planurile s- au ars. Muşchii au slăbit. Îmi dă una peste gură, peste urechi, peste faţă. Mă bate fără să ripostez. Militarul se ascunde ca un laş.
Şi tu mă întrebi, de ce mă bate?...
Nu mai ţin minte! Aşa îţi răspund. Mi- a mai tras odată o bătaie şi mama, pentru că i- am furat o lacrimă. Mă snopea în bătaie, de îi dădeam un zâmbet. Ea mi- a lungit trupul în dimensiunea asta. Am tras cu mine culoarea ei vie. Şi fiecare glonţ ia jumulit un fir. M- a bătut cu hăţurile să pot mânca, să nu mă ofilesc. Şi mi- a ţipat...
Am putere umflată de alţii...

tic-tac...tic-tac

2009-05-01T14:03:00.001-07:00

Se spune că timpul este un şuvoi de apă rece sau poate, ceva viu şi fragil, ce îţi scapă printre degete când nici nu te aştepţi. Deci, chiar dacă îl vei sparge în două pe nenorocit, anii nu îşi vor pierde aripile lor… Cândva erai copil, acum ești .. mai târziu vei fii… vremea se tot schimbă.Creşti, te descoperi câte puţin, zâmbind la tot ce te înconjoară, devii puternic, hotărât şi neînfricat în faţa viitorului. Dealungul anilor, după atâtea clipe, îţi întregeşti viaţa, căpătând un “eu” nu numai prin trup, suflet şi nume, ci şi prin gânduri, vise, comportament, caracter…

Gata! Acum renunţă la întinăciunea vechilor cuvinte scrise. Simte mirosul, şi alege un tablou bun de urmat. Nu privii imagini mute! Pomii îmbujoraţi îţi cântă în faţă plăcerea iubirii.

Mii de case cu mii de vieţi stau aşezate în lanţuri. În jur, oceane de flori curg precum apa din micul izvor şi înalte beţe privesc către tine sau către El. Pe satinul verde îţi cauţi culcuşul şi în vraja cântării a instrumentelor vii te laşi purtat de valurile mării. Cu ochii închiși, alergi pe drum simţind aerul. Vântul te ia în braţe. Înghesuiete în braţele ce te cuprind, apoi alunecă cu graţie. Un do, un sol, un mi_ priveşti un vals. Sari, te învârţi, o piruetă, te întorci, alergi, paşi mici şi cazi lovit de zâmbetul ei. Simte mirosul proaspăt. Respiră viață…visul se va așeza comod la inimioară …și îți va șopti ușor…tic-tac… tic-tac

fără tăcere

2009-04-23T02:57:00.001-07:00

Întinzi o mână spre a pipăi scoarță. Cu mișcări tremurate cauți acea zală incompletă. Dintr-o dată o așchie pătrunde în deget lăsând să curgă încet o picătură caldă de sânge...
Mereu mă leg de trecut, pentru că fără rădăcini nu ar exista continuitate. Biologic, florile, natura întreagă se naște sub pământ. Și de aici, întrebarea: ”Omul are o existență cu un proces invers naturii?”. Biblic, din pământ ne-am născut și în pământ ne vom întoarce. Suntem flori, natură. Ar trebui să ne simțim mândrii pentru că ne putem compara.
De ce să trăim din comparații? De ce să nu fim unici? Și picăturile de ploaie sunt diferite. Diferențele provin datorită împrejurărilor, și atunci le-am mai putea numi unice. Să fii ceva unic, dar influențat. Da, asta am putea să spunem corect.
Și din viața noastră au căzut multe frunze_oamenii, amintirile, visele, râsetele, lacrimile. Câte frunze mai cad ? Cu toate astea preferăm să ne mințim, căci frunzele nu cad numai toamna. Ploaia din sufletul tău nu este numai toamna.
Trăim în minciuni pentru că ne mințim. Atunci să nu ne mirăm când suntem mințiți.
Răzvrătire!!! Ne-am născut așa, din clipa în care am zis _Acum ne naștem. E timpul să vedem lumina. Ar fi ideal să întreb un cezarian_ cum e?! Nici măcar nu i s-a dat șansa de a alege când se naște. Oare simte acest complex?
Complexitatea...mulți oameni resimt acest lucru, atunci când există un minus în viața lor. Complexitatea e o sursă a invidiei. Pentru că numai așa nu te simți corect față de persoana ta.
Azi plouă. Plouă cu toate aceste întrebări, dar câți le bagă în seamă. Să fie nebun cel ce le cunoaște sau nebun cel care nu știe pe ce lume trăiește? Vă las să alegeți. Nu vă ucid identitatea.
Încă unul la număr. Contează? Și dacă da, pentru cât timp? Uneori gesturile mărunte îmbogățesc. Uneori cel mai mic e cel mai mare. Și da...să ne gândim...totul e cantitativ, nu calitativ...dar și în funcție de omul care e mare sau mic...pentru cel mic...ceva mic pentru cel mare e imens...și tot așa. Frunzele nu cad numai toamna. Iar jurnalistul nu tace. Până și în somn, simt gustul adevărului...

Ochiul tău, nu ochiul meu

2009-04-21T04:58:00.001-07:00

De la ciori la ciorditori, valută şi pile tari, fustiţă şi pantalon... câte n-ar discrimina românul! Şi dacă tot îi bun judecător, iată cum îl informăm:

Cadrul legislativ din România conţine prevederi care interzic discriminarea pe criteriul de rasă, naţionalitate,etnie,limbă,religie,categorie socială,convingeri,sex sau orientare sexuală,apartenenţa la o categorie defavorizată sau orice alt criteriu care are ca scop restrângerea sau înlăturarea recunoaşterii,folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic,economic,social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice. (sursă: Legea Nr.48/2002 publicată în Monitorul Oficial).

Pentru draga rezistenţă, adăugăm salutul pentru a vă rupe cercul:
“Vezi paiul din ochiul celuilalt, dar nu vezi bârna din ochiul tău.”

tablou de colecție

2009-04-21T01:36:00.000-07:00

O picătură albă a cerului coboară ca o rază în micul sălaş ce stă, acum, pierdut între paznicii reliefului. Răsărit ca o floare în deşert arde atât la răsărit, cât şi la apus, şi în acelaşi timp înfăşoară culorile naturii. Sălbăticia dispare în mirajul mirosului de tămâie, iar liniştea predomină în universul firişoarelor verzi şi plăpânde. Pătrunzi în Biserică pentru a vedea diferite nume ce poartă în special anumite timpuri ale anului bisericesc, şi te agăţi de anul cu sărbători. Înarmat c- o recoltă plină de iubire, adevăr şi pace, vei da viaţa cuvintelor rostite de îngerii cerului: “pace pe pământ şi între oameni bunăvoire”. Cu credinţa în Hristos şi în luminata zi a Învierii, îţi potoleşti setea, primind în dar un fluture în vânt. Apoi, mănânci din merişoarele vopsite cu sângele Mântuitorului, ce îţi gâdilă sufletul şi mâna de atâta emoţie în fiecare an.
.. Ai dezordine în suflet, aşa că nu te mira de acea dezordine din jurul tău. Ia o mătură, şi foloseşte- ţi mâinile! Lucrurile se limpezesc. Vântul bate apa spumă pentru a face blatul, iar tu baţi frişca pentru a îndulci desertul.
Imaginile se schimbă precum gândul; şi în urmă vei pluti pe acel covor împletit din petalele miilor de flori. Nici pământul nu poate fi aspru şi rece, nici tu nu vei fi. Printre degete vei simţi satinul nisipului şi cu el îţi vei acoperi corpul.
Patru trepte stau în ţara asta defilând în patru culori: albastru, maro, galben şi verde; căci, în ochii din oglindă se vede un vis şi în ochii ţi se vede realitatea, apoi simţi căldura deşertului hrănindu- te cu un fruct din ţinutul copilăriei.
În jur sunt legături de sânge în grade aşezate. Rosteşti mamă, tată, frate, soră, dar şi prieten sau duşman. Dormi în casă, te plimbi în parc, înveţi la şcoală, te vindeci în spital…
Câteva etaje ale unui uriaş cu camere şi holuri largi, albe se văd în oglinda cerului. O lenjerie albă a fiecărei camere se întregeşte cu acele fantome ce îţi privesc durerea şi încearcă să o aline. Atâta lapte în jur, atâta lapte în gând, iar tu simţi cum te înţeapă albine ucigaşe.
E o galerie imensă. Îţi ajunge cât ai privit la acest tablou. Continui să contemplezi. Pe apă curgătoare se plimb singuratice câteva lebede moderne, şi în cel mai înalt ceresc se văd mulţimi de păsări mari cu aripi de oţel. Pe drumuri scurte, largi se aud motoare ce îşi lasă parfumul să cucerească vieţi, iar roţile zdrobesc cadavre împuţite.
Există puls! Tricouri sau reclame, minuni dintr- o minciună, atâta reciclare în scumpa societate ce îţi vinde doar deşeuri.
În faţă stă o cutie cu un trandafir, un ruj şi un parfum lângă o poză dragă. Printre romane, găseşti un bileţel. Ieşi. Mergi să te plimbi! Pe străzi, vezi doar câinii ce tot latră, pisici ce te alintă, vulturi prădători şi iepurii sfioşi. Distingi culori, le simţi mirosul, le pipăi în extaz. După un timp, te întorci în libertate. Pe marginea lacului, păşeşti desculţ prin nisipul fierbinte. Ochii îţi fotografiază întruna. Începe ploaia! Noroiul cald înneacă verdeaţa şi murdăreşte drumul. Toată apa este absorbită de viaţa moartă. Pe jos, stau crengi şi aşchii mici, iar copacii rămân cu un simplu trunchi. Frunzele se împotmolesc în haos, şi în glasul urii se aude un strigăt de ajutor plângând.
Dincolo de albastru, zăreşti un nou ţinut cu oameni noi şi limbă diferită, dar tot cu acelaşi zâmbet.
Pom, floare, scândură, drum, minge, tablou, jucărie, scaun, carte, cadou, sticlă, icoană, oameni, natură, artificial… o adevărată monstruozitate ce tot se învârte în jurul tău…

o viață, JURNALIST

2009-04-20T13:18:00.000-07:00

Astăzi, când fiecare aşteaptă cu inima tremurândă decizia profesorilor, astăzi când fiecare trebuie să se adune şi să cugete ce urmează să mai scrie, unii oameni găsesc mijlocul cel mai nimerit să exploateze cultura şi să tragă foloase din evenimentele prin care trecem.
Cer demisia lor!
Astăzi, câteva bucăţele de hârtie şi alte mărunţişuri mă vor ajuta şi te vor ajuta să trecem pragul. Trecutul va rămâne istorie. Cândva cu credinţă şi cu mândrie voi citi şi eu acele foi îngrăşate de mine.
Notele bune vor veni cu vremea. Se vor deschide cărţile şi voi exprima. Din pânză voi ieşi, şi te voi scoate şi pe tine cititorule.
Cât pentru mărturisirea de păcate le voi arunca în sarcina altora. O lucrare este continuarea altei lucrări. Întregul discurs, şi această parte e descusută, nu îţi va spune decât că am mirosit mereu accidentul şi incidentul.
N-am Timpul lui Eminescu, şi nici Federaţiunea, însă în fiecare zi, Eu_Presa_ debutez cu libertatea de exprimare.

INVITAȚIE LA ȘAH

2009-04-20T12:51:00.000-07:00

..În faţă îţi apare o încăpere în care predomină liniştea gurilor căscate; şi doar, câteva bătăi grave se simt în sufletele unor cadavre amuţite, ce stau pe scânduri, aşezate în rânduri şi în trepte. Ochii stau lipiţi de ce se întâmplă în mijlocul tabloului. Nici măcar o clipită a genelor nu se observă.
Negrii, albaştrii, căprui, toţi atât de frumuşei, absorb cu aceeaşi plăcere momentul, clipa.
În lumina reflectoarelor dansează doi creieri ce stau faţă în faţă, într- o poziţie încordată a unor muşchi adversari. Martori rămân doar scaunele ce putrezesc cu fiecare mutare. Și între cele două armate se află o masă, suportul şahului de aur…
Oştenii se avântă în luptă, dându- şi viața pentru un ideal şi patriotism; ca într- un mod ironic, după ei să apară caii cu speranţa de ai salva pe stăpâni sau cel puţin onoarea lor. În cursă, ei vor alerga fără oprire trecând peste tot în zbor fantastic.
Și când nici nu te aştepţi, o nebună şi un nebun îşi vor trăi nebunia pe drumuri în culori diferite, spre nord şi sud…În colţuri, sportivii vor pornii turul de onoare. O pânză ascuțită parfumează întreg platoul scurgând fiecare literă din cuvântul iubire până ce măria sa moare în brațele stăpânului.
Alb sau negru? Cum se va numi??
Trec minute, ore, înfloresc florile, cad frunzele, ... sângele va curge din ce în ce mai tare prin venele creierilor eminenţi, aşteptând să erupă vulcanul. Să fie jale?... Să fie râset?
Într-un final, sudoarea părăsește chipul, iar mușchii se contractă trosnind cu greu_ ŞAH MAT.
http://www.youtube.com/watch?v=Ql87RegpBXA

2009-04-17T08:07:00.000-07:00

Provenind din aceeaşi lume
A şoaptelor şi strigătelor,
Ne- am coborât în unirea
Sufletelor în oglindă.

Şi- n pelerina îngerilor
Din nopţile sfinte
Am primit să visăm,
Să credem, să sperăm...

Spune-mi că mă exilezi, spune-mi că îmi furi timpul...și cuvintele...dar nu mă minți!! Nu mă privi așa, căci mă vor orbi razele. De vrei, eu voi vedea o viață frunzele cum cad, iar tu te vei îmbăta cu parfumul florilor. Cu toate astea, pentru o viață, rămân cu sufletul pustiu, dar alb...